Mergînd la o plimbare de seara cu el povesteam de copii neajutorati care cersesc pentru a avea o bucătică de pîine si în ale caror ochi poti vedea ochii caprioarei reci si tristi...asa i-am numit noi pe acei copii ,pt că in ochisorii lor se oglindeste lacrimi, durere si o copilarie pierdută...
Povestind cu micutu despre ajutor si o mîna întinsă el pe loc mi-a spus: Bine mami ,toate mamele ca tine fac acest lucru dar...animalele cum e pisica, ratusca ,cîinele( pe care noi ii vizitam zi de zi pe stradă) cine îi ajută? si ei au nevoie de păpită! tu azi ai dat la acel copil dar eu mîine cind ies de la gradinită voi merge sa dau papa la rătustele care fac atîta gălagie pe Körös
Vezi doamne doamne are grijă de noi si noi trebuie să avem grijă de rătuste că sunt flămînde si nu le iubeste nimenea.
Privind spre micutul meu, cu atîta mirare de unde a scos această intelepciune , e doar mic, gindeam eu!....dar...spre rusinea mea, mi-am dat seama că nu ma e micut, ci e mare...asa a strigat în gura mare, de se uita toti oamenii la mine...DA POT SPUNE CU ADEVARAT AM UN COPIL MARE! CARE STIE SA IUBEASCĂ, SĂ DĂRUIASCĂ....(părerea mea de rău e că nu am avut o cameră să-l fi filmat ,pt că era asa de dulce prin gesticulările lui si vb lui peltica )


Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu